RROMII

Rromii (grupuri etnice de origine indiana) sunt raspânditi la ora actuala pe mai multe continente si in multe tari, dar mai cu seama in Europa. Cel mai important mijloc de stabilire a originii comune a rromilor de pretutindeni este limba. Tipul de rasa a fost influentat in cursul istoriei de amestecul genetic cu populatiile tarilor in care s-au stabilit temporar. In unele cazuri, in urma casatoriilor mixte repetate, caracterul lor initial fizionomic a disparut. La majoritatea rromilor predomina grupa de sânge B, tipica populatiilor originare din India. Nu se cunoaste cu suficienta precizie zona lor de provenienta. Documentat este doar faptul ca in jurul anului 1000 d.C. grupuri masive de rromi traiau deja in Persia (Iran).

In aceasta perioada, rromii s-au separat definitiv in doua grupuri mari: rromii Ben si rromii Phen. Grupul Ben s-a deplasat cu precadere spre Siria, Palestina si Egipt. Despre acest grup nu se cunosc prea multe date. Probabil a fost asimilat de populatiile tarilor din Asia de sud-vest si din Africa de nord-est. Grupul Phen a migrat spre Europa, trecând la inceput prin Armenia. Din acest grup provin toate grupurile etnice tiganesti existente in Europa si in America de Nord. In anul 1100 sunt amintiti pentru prima data intr-un document al unui calugar de la Manastirea de pe Muntele Athos (Grecia). Migrarea lor spre vest a continuat neîncetat. In jurul anului 1400 au ajuns in Europa Centrala (dovezi scrise s-au pastrat la Hildesheim-Germania 1407 si la Basel-Elvetia 1414), cu ceva dupa anul 1500 in Anglia, iar in 1715 in America de Nord. Rromii stabiliti in tarile germanice din Europa Centrala se numesc Sinti. Dupa anul 1860 s-a înregistrat un nou val masiv de emigrari spre vest, de data asta din România (in urma dezrobirii lor). O parte a rromilor din Romania a emigrat spre Europa de Vest, unii ajungând chiar in America de Nord. Spre deosebire de Sinti (partial integrati stilului de viata din Europa Centrala), Rromii si-au pastrat viata nomada si felul arhaic de trai, fapt pentru care sunt evitati si dispretuiti de Sinti. In Europa de vest, respectiv in Germania, denumirea acestor grupuri etnice (Zigeuner) a fost introdusa abea prin sec.16, de la cuvântul de origine maghiara Czigany (acest cuvânt reproduce probabil denumirea originara indiana a tiganilor Tschangar), respectiv de la cuvântul si mai vechi bulgaresc Acigane, care - la rândul sau - se presupune ca ar avea la baza cuvantul greco-bizantin Atsiganoi (Atziganoi = intangibili, denumirea initiala in limba greaca a unei secte vestasiatice; in opozitie cu acestia, tiganilor li s-ar fi spus Tziganoi = tangibili, cei care puteau fi atinsi).