Radu Cerghizan
(Ordinul Ioanitilor, Cavalerii Ospiciului Sf. Ioan Botezatorul din Ierusalim, Cavalerii Ioaniti, Cavalerii Maltezi)
Ordin intemeiat in anul 1099 la Ierusalim (dupa succesul primei Cruciade si intemeierea Regatului Ierusalim), de un grup de negustori din Italia de sud, in scopul ingrijirii medicale a pelerinilor si de ajutorare a celor saraci, veniti sa viziteze locurile biblice. Numele de Ioaniti vine de la Ioan Botezatorul (ordinul s-a numit si "Cavalerii Ospiciului Sf. Ioan Botezatorul din Ierusalim"). Cu timpul, ordinul si-a mutat centrul de greutate, de la ingrijirea medicala si spirituala a pelerinilor, la lupta contra musulmanilor. In anul 1187 Cavalerii Ioaniti si Ordinul rival al Templierilor au fost izgoniti din Ierusalim de catre musulmani, la inceput in cetatea Akko (azi in Israel), apoi pe insula Cipru (dupa cucerirea orasului Akko in anul 1291 de catre musulmani), iar in anul 1306 pe insula Rhodos. In anul 1523 au fost expulzati de pe insula Rhodos de catre sultanul turc Suleiman. Puterile europene le-au acordat insula Malta, unde au ramas pâna in anul 1798, anul cuceririi insulei de catre trupele franceze, conduse de Napoleon Bonaparte. Aici au luat numele de "Cavalerii Maltezi". In fruntea ordinului s-a aflat un Mare Maestru, ales pe viata, subordonat numai Papei. In secolul 19 ordinul "Cavalerii Maltezi" a revenit la misiunea caritativa initiala, de ajutorare a bolnavilor si a celor nevoiasi, constituind model pentru ulterioarele institutii caritative internationale Crucea Rosie si Semiluna Rosie. Crucea Malteza (insemnul ordinului), cu patru brate si opt terminatii, reprezinta urmatoarele opt tari si provincii care au trimis voluntari pe insula Malta: Franta, Provence, Auvergne, Aragon, Castilia, Italia, Anglia, Germania.
(Ordinul Templierilor, Pauperis Comilitones Christi Templique Salomonis, Cavalerii Saraci ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon, Fratres Militiae Templi, Militia Christi)
Ordinul s-a constituit în anii 1118-1119 la Ierusalim. Rolul initial al ordinului a fost cel al unei politii locale, de asigurare a ordinei si sigurantei, mai târziu a luat insa parte si la actiuni militare. Au fost condusi si ei de un Mare Maestru. Templierii au cautat - intr'adevar - si Graalul, texte vechi iudee (cu continut mistic) si Chivotul Legii (in care israelitii ar fi pastrat Decalogul biblic) in galeriile de sub Templul lui Herodes din Ierusalim (de la acel Templu - lânga care au locuit - le vine numele de Templieri). In afara unor texte vechi iudee, se pare ca Templierii n-au gasit mare lucru la Ierusalim. Chivotul Legii s-ar gasi in prezent - dupa unii - la Aksum (Etiopia), bine pazit de crestinii locali. Graalul (pocalul din care Isus ar fi baut la Cina cea de Taina si in care Iosif de Arimathia ar fi captat sângele lui Isus pe Crucea de pe Golgota) este o pura legenda, fara niciun temei istoric. Ordinul a cunoscut si in Europa o larga raspândire. In anul 1139 Papa Innocentiu II a acordat Templierilor dreptul de a purta semnul crucii pe blazoanele militare. Militiile Ordinului au hotarît in anul 1147 participarea la cea de a doua Cruciada, in urma amenintarii musulmane de cucerire a Regatului Ierusalimului. Voluntarii militari germani la Cruciada s-au numit Cavaleri Teutoni. (Nota: regele ungur Andreas al II-lea a angajat in anul 1211 Cavaleri Teutoni pentru apararea granitelor Tarii Bârsei din Ardeal; dupa 14 ani acestia au fost expulzati din Ardeal, deoarece se considerau obligati ierarhic numai Papei, fapt neacceptat de catre regele ungur). Cruciada a 2-a s-a incheiat in anul 1149 cu un dezastru militar pentru Cruciati. In anul 1187 Templierii si Cavalerii Ioaniti (intre care au existat permanent conflicte si rivalitati) au fost izgoniti din Ierusalim de catre musulmani. In anul 1291 Templierii au parasit definitiv ultimele bastioane din Palestina, s-au stabilit temporar in Cipru (impreuna cu Cavalerii Ioaniti), dupa care au revenit in Europa. Bogatiile si influenta lor le-au creat numeroase antipatii si dusmanii. In anul 1307 regele francez Philip cel Frumos a pornit o actiune de eliminare a Ordinului Templierilor, spre acapararea unei parti din bogatiile Templierilor si pentru curmarea influentei deosebit de mari a acestora. Actiunea a reusit, cu sprijinul direct al Inchizitiei. Templierii au fost acuzati pe nedrept de erezie, sodomie si idolatrie. Ordinul a fost persecutat crunt si desfiintat formal in 1312. O parte din averea Templierilor a fost donata Cavalerilor Ioaniti. Unii Templieri s-au refugiat in Portugalia, unde au primit azil si unde si-au schimbat numele in Ordinul lui Cristos. Interesant este faptul ca Templierii au fost aceia care, in anul 1204, ar fi pus mâna pe Giulgiul din Torino (celebra pânza cu amprenta chipului lui Isus) de la Cruciati, la Atena, care il sustrasera la rândul lor, cu câteva luni mai înainte, din palatul imperial din Constantinopol, in timpul luptelor anti-ortodoxe. Templierii ar fi dus apoi giulgiul in Franta.
