De câteva secole Giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse. Credinciosii crestini sustin ca ar fi pânza cu care Isus ar fi fost acoperit dupa coborîrea de pe cruce, scepticii ca ar fi un fals rafinat. Provenienta giulgiului nu este deplin elucidata. Dupa unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, dupa decesul lui Isus,
regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns intr-un perete al cetatii. In secolul 6 ar fi fost redescoperit, iar in anul 944 ar fi fost dus de la Edessa in capitala bizantina Constantinopol, de unde Cruciatii l-ar fi transportat in anul 1204 in Franta. Prima prezentare publica a giulgiului in Europa a avut loc in anul 1357 la Lirey (Franta). Portretele lui Isus aparute dupa secolul 6 si raspândite in toata lumea se aseamana cu chipul imprimat pe giulgiu. Mai târziu, a fost donat casei princiare de Savoya (Franta). In anul 1578 giulgiul a fost predat Domului din Torino, ramânând totusi proprietatea familiei de Savoya. In martie 1983, dupa decesul ex-regelui italian Umberto de Savoya, giulgiul a intrat in posesia Vaticanului, cu conditia pastrarii sale in continuare in relicviarul Domului din Torino. Un raport de medicina legala publicat in anii '70 in USA, inaintea analizelor din 1978, a constatat urmatoarele: anatomic (indiferent de felul cum au luat nastere) amprentele nu sunt false. Patologic si fiziologic corespund unor detalii care in urma cu 150 ani nu puteau fi cunoscute de un falsificator. Persoana a avut 1,80 m inaltime, cca 77 kg, de tip semitic. Pe cap, pe ceafa si pe frunte se observa o multime de rani mici din care s-a scurs sânge. Incheietura de la mâna stânga (negativul imprimat pe giulgiu este proiectia inversa a corpului!) arata o rana destul de mare. Mâna dreapta este acoperita de mâna stânga. Rana mâinii stângi este tipica modului roman de rastignire. Cele 130 rani de la biciuire au fost produse de biciul roman flagrum. Ranile si umflaturile de pe umeri arata ca condamnatul a trebuit sa poarte un obiect deosebit de greu. Pe partea dreapta a pieptului (pe fotografie pe partea stânga!) se observa o rana îngusta (locul in care a fost întepat de lancea lui Longinus ?). Rana de la picior corespunde locului prin care s-a fixat un cui prin ambele picioare împreunate. Se pot constata, deci, paralele intre raportul de medicina legala publicat in anii '70 si relatarile Evangheliilor asupra executiei lui Isus. Totusi, rezultatele acestui raport nu au fost suficiente pentru a confirma autencitatea giulgiului. O comisie de specialisti urma sa stabileasca daca amprentele sunt autentice (urme ale unui corp uman), daca persoana a fost crucificata (pe vremea lui Isus sau mai târziu) sau daca este un fals. Spre mijlocul anilor '70 s-a constituit in USA o grupa de cercetatori, care si-a propus elucidarea prin mijloace moderne a misterului giulgiului din Torino. Inainte de deplasarea la Torino, pe baza unei fotografii din 1973, s-a constatat (prin studiu microscopic) ca culorile de pe giulgiu nu indica directii anumite, cum sunt totdeauna culorile pictate cu pensula, ci sunt neorientate. Chipul de pe giulgiu nu a luat nastere, nici prin pictura cu ulei, nici cu vopsele de apa. Fotografia a fost analizata si cu un microcomputer, obtinându-se o imagine tridimensionala nedeformata a persoanei crucificate (picturile obisnuite ofera si ele in computer proiectii tridimensionale, dar puternic deformate, ireale!). Persoana crucificata de pe giulgiu apare într-o imagine nedeformata, ceace presupune dozarea naturala a luminii si umbrelor. Imaginea prezinta cu siguranta un om crucificat, cu o expresie prietenoasa a fetei, cu par lung, barba si mustata. In 1978, cu prilejul implinirii a 400 ani de la predarea giulgiului Domului din Torino, biserica a permis studiul giulgiului de catre 2 comisii independente: una americana si alta italiana. Timpul de studiu a fost limitat insa la 5 zile, giulgiul fiind expus in acest rastimp intr-o sala a Palatului Reale de langa Dom, fosta resedinta a familiei Savoya din Torino. Giulgiul are lungimea de 4,36 m, latimea de 1,10 m si este alcatuit din fire de in, tors manual, iar tesatura urzita (tot manual). Pe tesatura apar 2 amprente: partea din fata si cea din spate a unui barbat neimbracat, biciuit si crucificat. Corpul a fost asezat pe spate, pe jumatatea inferioara a giulgiului, petrecandu-se cealalta jumatate pe deasupra. Materialul prezinta numeroase gauri (in prezent petecite), locurile arse la incendiul din 1532 si mai multe pete de apa de la stingerea acestui incendiu. Cercetatorii au fost siguri ca pe giulgiu se afla imprimat într'adevar un om martirizat si crucificat, ca nu poate fi vorba de un fals, insa s-a pus problema datarii corecte a vârstei materialului si a urmelor imprimate pe giulgiu, spre a se constata daca giulgiul are vechimea crezuta. Pentru determinarea vârstei relative s-au executat câteva analize de polen, constatându-se ca 2 specii de polen provin din Palestina. Prin spectroscopie de reflexie s-au pus in evidenta urme de murdarie pe talpi, ceace denota ca condamnatul a umblat descult in ultimele ore de viata, urme invizibile ochiului, excluzându-se prin aceasta posibilitatea adaugarii lor intentionate pe tesatura. Unul din membrii comisiei a sustinut insa ca substanta galbena ca paiul, cu care este impregnat giulgiul, ar fi un amestec de oxizi de fier si gelatina, folosit de catre falsificator si aplicat cu mâna pe tesatura. Afirmatiile sale s-au bazat insa numai pe analize nechimice, microscopice. Alti membrii ai comisiei au sustinut, din contra, pe baza analizelor chimice, ca acea substanta este un compus organic, iar pe alocuri (lânga rani) ar fi urme sigure de sânge. Comisia a mai constatat rani la nas si la barbie (datorate unei probabile cazaturi), urme de lovituri pe fata, cât si fluierele picioarelor intacte. Neclarificata a ramas problema modului cum s-a putut imprima pe tesatura conturul crucificatului si daca sângele provine din rani vii, sau daca e sânge coagulat al unui om deja mort la intinderea pe cearceaf. In urma rezultatelor provizorii, cercetatorii si-au pus logica intrebare: giulgiul a invelit un om mort sau un om înca viu ? In pofida dubiilor exprimate, analizele spectrale au indicat existenta sigura a unor pete de sânge pe giulgiu. Se stie ca un cadavru nu mai sângereaza. Chiar la scurgeri mai mici de sânge, trebuie sa fi existat in corpul omului inca circulatie sanguina. La ora actuala nu se poate afirma cu certitudine care este perioada reala cand giulgiul a fost tesut. Practic, misterul giulgiului a ramas si pe mai departe neelucidat...
|
