Cabala (Kabbala) este o traditie esoterica ebraica, existând de pe vremea lui Rabbi Simion ben Yochai (sec.2 d.C.), completata in Evul Mediu (Zohar), apoi in epoca moderna (Hasidism).
Cabala (de la cuvântul neo-hebreu qabala) inseamna în ebraica primire, transmisiune, traditie, adica receptarea unui patrimoniu de natura divina, transmiterea lui de catre adeptii acestei credinte, precum si interpretarea si îmbogatirea lui. Se greseste când este considerata o lucrare magica, supranaturala. Este vorba despre un patrimoniu general al iudaismului, existând o relatie intre conceptia stiintifica a Cabalei si stiintele naturii.
Cabala, filozofia religioasa a poporului iudaic, formeaza si esenta filozofiei progresiste francmasonice. Cabala a furnizat francmasoneriei sceptrul lui Solomon, steaua lui David, simbolismul numerelor si faimosul arbore al lumii, obârsia celor trei lumi masonice: Intelepciunea, Frumusetea si Forta. In afara de francmasonerie, mai sunt si alte secte religioase care isi au originea in Cabala.
Cele patru teme principale ale Cabalei sunt:
1. Dumnezeu e o energie inteligenta multidimensionala, inaccesibila organelor noastre de simt, dar omniprezenta, participanta nemijlocit in toate formele de materie din care este creat universul vizibil.
2. In creatia materiala sunt prezente pretutindeni ambele sexe; orice lucru este in acelasi timp masculin si feminin.
3. Spre a-si oferi o autocunoastere, în forta hiperinteligenta numita Dumnezeu - deci in oricare fiinta din Creatie - exista simultan atât binele cât si raul (dualism).
4. Reincarnarea este un fapt incontestabil (tema este prezentata pe larg in cartea Zohar).
Cabala este un intreg sistem esoteric, in care invatatura veche era transmisa sub forma unui cod hermeneutic. Ea este precursoarea Hasidismului si a influentat si mari spirite crestine (Pico della Mirandola, Reuchlin, Böhme).