ATEISMUL


Pentru cuvintele "ateu" si "ateism" se vehiculeaza diverse definitii incorecte, concepute de regula de catre teisti, aflati în dezacord natural cu ateii. Se afirma "ateul crede în nimic" sau "ateii sunt, de fapt, satanisti, pentru ca sunt împotriva lui Dumnezeu". Punctul de pornire al oricarui discurs ateist, mai cu seama în tari ca România, în care bisericile au avut mult timp libertatea si autoritatea de a populariza definitii distorsionate sau chiar rau-voitoare ale ateismului, trebuie sa fie risipirea conceptiilor gresite si clarificarea definitiei ateismului. Autorii "Dictionarului Explicativ al Limbii Române” furnizeaza definitii partiale, bazate pe o interpretare restrânsa a prefixului "a-", si partinitoare în favoarea crestinismului. Ele sunt, dupa cum urmeaza:
"ATEU = Adept al ateismului; persoana care neaga existenta lui Dumnezeu si a oricarei divinitati. - Din fr. athée, lat. atheus".
"ATEISM = Negare a existentei lui Dumnezeu si a oricarei divinitati; conceptie care se bazeaza pe aceasta negare. - Din fr. athéisme".
În aceste definitii, prefixului "a-" cu care s-a format cuvântul "ateism" i se atribuie sensul de negare, împotrivire, contrazicere, rezultând astfel sensul de negare a teismului, deci negare a existentei divinitatilor. Prefixului "a-" i se poate atribui sensul de absenta, "ateismul" devenind astfel "lipsa teismului". Conform acestei definitii, o persoana care nu crede în existenta divinitatilor, o persoana care nu este teista, este atee, fara ca acest lucru sa implice o negare. De exemplu, o persoana care nu a auzit niciodata de zei, careia nu i-a fost explicata nici o teologie si care nu a studiat deloc problema sau a studiat-o foarte putin si nu a luat nici o hotarâre, nu a ajuns la nici o convingere, nu poate fi numita teista. Singura categorie în care poate fi inclusa este, atunci, cea a ateilor. Si asta fara ca persoana în cauza sa aiba suficiente dovezi sau argumente pentru a afirma ca zeii nu exista. Mai pe scurt, simpla lipsa a credintei în zei, din orice motive, nu neaparat însotita de o negare a existentei acestora, este un ateism. Se vede, deci, ca ateu este cel care nu crede în existenta nici unei divinitati, si atât. Orice alta parere a ateului, despre orice altceva, nu tine de ateism. Ateul nu este, prin definitie, comunist sau anticrestin, chiar daca unii atei ar putea sa fie. O prejudecata foarte utila bisericilor, si deci foarte raspândita în România, este aceea ca ateismul implica în mod automat comunismul. Departe de a fi o ideologie politica, ateismul se refera doar la atitudinea fata de teism, opinia (sau lipsa unei opinii clare) în problema existentei divinitatilor. In principiu, un ateu poate avea orice fel de convingere politica. In realitate, majoritatea ateilor sunt democrati si/sau umanisti. Ateismul nu este, în nici unul dintre sensurile posibile ale cuvântului, o religie. Dimpotriva, el reprezinta libertatea totala fata de orice religie. Ateii nu-i urasc pe Dumnezeu sau pe Isus, ci pur si simplu nu cred în existenta lui Dumnezeu sau în divinitatea lui Isus (sau a oricui altcuiva). Crestinii, de exemplu, nu cred în zeul hindus Krisna, dar nu se poate spune ca-l urasc. A nu crede sau a nu fi de acord nu înseamna a urî. Ateii nu sunt, prin definitie, imorali. Nu e nevoie de o carte "sfânta" ca sa-ti spuna ce e "Bine" si ce e "Rau". Empatia, ratiunea si experienta sunt suficiente. Din nou, unii atei ar putea sa fie imorali, la fel de bine cum unii teisti pot fi imorali. Parerile despre supranatural, oricare ar fi acestea, nu garanteaza conduita (i)morala a oamenilor. Unii crestini cred ca ateii fac un fel de efort special sa nu creada în Dumnezeu sau in Isus. Nu este asa. Acestia sunt doar doi dintre zeii în care ei nu cred. Nu au nimic special, din punctul de vedere al unui ateu. Ateismul nu este opusul crestinismului, ci absenta teismului, a credintei în orice fel de zei. Eforturile speciale ale ateilor sunt mai degraba îndreptate spre aflarea adevarului, spre analiza rationala atenta a tuturor informatiilor si argumentelor prezentate, ceea ce a condus deocamdata la respingerea tuturor argumentelor teiste. Odata cu aparitia unei dovezi incontestabile a existentei unei divinitati, ateii ar deveni imediat teisti. Pentru moment, însa, teistii trebuie sa furnizeze argumente solide si dovezi palpabile pentru afirmatiile lor ("zeul X exista"), a caror validitate nu este evidenta. Ateii nu sunt slujitori ai lui Satan, nici nu-l venereaza. Satan este doar o alta entitate supranaturala a carei existenta nu a fost dovedita.